150 milioane euro - afaceri cu dedicaţie la Otopeni

Mafia de aeroport iese din criză pe banii statului

În timp ce Guvernul anunţă tăierea pensiilor şi a salariilor, una dintre cele mai profitabile companii de stat, Aeroportul Henri Coandă, face cadou firmelor prietene afaceri de sute de milioane de euro. Pe filierea Bogdan Drăgoi, conducerea aeroportului Otopeni pregăteşte prelungirea unora dintre cele mai păguboase contracte încheiate vreodată de instituţiile statului român. Miza este o afacere de 150 de milioane de euro pe care o vânează de câţiva ani firmele ce administrează aproape integral spaţiile comerciale din incinta aeroportului. Oamenii cheie din păienjenişul de interese care sufocă Aeroportul Otopeni stau la pândă şi aşteaptă să vândă afacerile la Autogrill Italia. Însă pentru asta, mai sunt necesare doar câteva semnături şi prelungirea cu încă 10 ani a contractului care garantează profituri de peste 5 milioane de euro anual pentru cei care vor administra spaţiile comerciale.

Otopeni-ul ca un mall de stat

Pe ce toacă statul banii
Afaceriştii care au prosperat în ultimii ani din afacerile derulate pe Otopeni se pregătesc de extindere. Aeroportul International Henri Coandă a demarat deja cea de-a treia fază a planului de modernizare menit să asigure creşterea capacităţii la 6 milioane de pasageri anual. Investiţia de 70 de milioane de euro va duce nu doar la extinderea terminalelor de plecări şi sosori, ci şi la majorarea de patro ori a suprafeţei spaţiilor comerciale. Din cei 16.600 mp care vor fi amenajaţi, 20% vor fi spaţii comerciale. Iar sforile au început să se tragă.

Pentru firmele care controlează spaţii comerciale, extinderea este mană cerească. Nu numai că au şansa de a-şi consolida monopolul mascat pe care îl exercită deja, ci vor putea să-şi dubleze sau chiar să-şi tripleze cifrele de afaceri. Prin urmare, Alpha Rocas şi Millenium Pro Design se pregătesc deja să ia în arendă viitorul „mall” de la Otopeni. Iar metoda este prelungirea contractelor de închiriere încheiate cu aeroportul, contracte ce le oferă chiriaşilor garanţia unor profituri uriaşe cu riscuri minime.

De ce nu sunt bani pentru pensionari?
Contractele a căror prelungire este dorită de cercuri politico-economice extrem de influente asigură celor două firme un cost minim pentru spaţiile comerciale. Mai precis, statul, prin CN Aeroportul Henri Coandă, încasează în medie 5 euro / mp, ca participare la profit, în timp ce o chirie normală ar trebui să fie de 20 de ori mai mare, adică de cel puţin 200 euro / mp. Statul face aşadar un discount de 195 de euro la fiecare metru pătrat. Un calcul succint arată că miza afacerii este uriaşă. Spaţiile comerciale urmează să se extindă cu încă 3320 mp, adică de la aproximativ 2000 mp vor ajunge la un total de 5300 mp. Dacă chiria va rămâne la fel, atunci în cei 10 ani statul român pierde, doar din chirie, exorbitanta sumă de 124 milioane de euro. Dacă la acestea adăugăm şi banii care se pierd prin faptul că CN Henri Coandă închide ochii la toate matrapazlâcurile financiare prin care se declară cifre de afaceri mai mici sau pur şi simplu se drenează bani din profit, putem spune că valoarea afacerii ajunge la nu mai puţin de 150 de milioane de euro.

Ce s-ar putea face cu aceşti bani. De exemplu, s-ar putea acoperi 30% din deficitul fondului de pensii şi s-ar putea plăti pensia a 1,8 milioane de români. Sau s-ar putea construi aproape 10.000 de locuinţe sociale. Numai că cei care patronează aceste afaceri au alte planuri. Vor să dea banii firmelor prietene care îşi fac veacul prin Otopeni.

Alpha Rocas nu simte criza

Istoria primului tun
Totul a început în 1998, atunci când s-a încheiat fără licitaţie un contract de asociere în participaţiune între compania de stat C.N Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti SA şi SC Abela Rocas SA, reprezentată de cetăţeanul libanez Saadeh Hardan. Potrivit acestui contract, care este încă în vigoare, în ciuda schimbărilor de acţionariat survenite în ultimii ani, Aeroportul Otopeni a participat cu 1766 mp de spaţii comerciale, iar Abela Rocas a pus la dispoziţie logistica. Beneficiul pentru Aeroport? Doar 10% din profit. Ulterior, în 2005, pentru a mai salva aparenţele, s-a stabilit prin act adiţional un plafon minim garantat de 100.000 de dolari pe an. Actul adiţional nu a schimbat prea multe întrucât oricum în primii cinci ani de activitate, aceasta a fost suma plătită de Abela Rocas către Aeroportul Otopeni.

Chiria în aeroport, mai mică decât într-o garsonieră de periferie
În mod formal, firma care gestionează spaţiile comerciale nu plăteşte chirie. Însă plafonul de 100.000 de dolari, ulterior transformaţi în euro, reprezintă singurul câştig pe care Aeroportul îl obţine de pe urma acestui contract. La o primă vedere, suma de 100.000 de dolari pe an pare destul de mare. Însă dacă ne raportăm la suprafaţa de 1766 mp, rezultă un beneficiu lunar de doar 4,67 dolari / mp. Cam tot atât este şi nivelul unei chirii de garsonieră în Berceni. Suma cea mai mare încasată de aeroportul Otopeni a fost înregistrată în 2007. Cei 10% din profitul firmei care administrează spaţiile au însemnat 18.000 euro pe luna, adică, aproape 10 euro / mp. Iar asta în condiţiile în care, chiriile pentru spaţiile comerciale din aeroport sunt considerate printre cele mai mari din domeniu, echivalente cu chiria locaţiilor de lux din centrul oraşelor. În Bucureşti, astfel de chirii pot ajunge şi până la 500 de euro / mp.

O afacere de-ţi „plouă în gură”
Prosperitatea afacerii din aeroport este evidentă pentru orice turist care s-a lovit de preţurile practicate în magazinele din aeroport. Preţurile sunt cu mult mai mari decât sunt în restaurantele de lux din centrul oraşului, iar asta în condiţiile în care chiria, aşa cum am văzut, este infinit mai mică. De ce îşi permite administratorul spaţiilor să practice astfel de preţuri? În primul rând pentru că nu prea are concurenţă. În al doilea rând, pentru că, la ce trafic se înregistrează pe Otopeni, magazinele nu duc niciodată lipsă de clienţi.

O privire mai atentă la sumele care se rulează în aeroport scoate la lumină cât de profitabile sunt în România afacerile cu statul. Alpha Rocas SA (fosta Abela Rocas) şi Romanian Catering Servicies SRL, firme cu acelaşi acţionariat şi beneficiare ale aceluiaşi contract preferenţial cu aeroportul, au avut în 2008 o cifră de afaceri de 13,5 milioane euro şi un profit de 3,5 milioane de euro. Cât a ajuns la Aeroportul Otopeni din această sumă? Doar 223.000 euro.

Cine este în spatele afacerii
În proporţie covârşitoare, spaţiile din Aeroportul Otopeni sunt administrate de Alpha Rocas SA (fosta Abela Rocas SA, achiziţionată de grupul Alpha în 2005 contra a 5 milioane de euro) şi de Romanian Catering Servicies SRL. ALPHA ROCAS SA este deţinută de Alpha Flight Group Limited (64,17%), Alpha Flight UK Limited (0,003%), Autogrill Retail UK Limited (0,003%), Compania Nationala Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (4,97%), Compania Nationala De Transporturi Aeriene Romane Tarom SA (30,83%). ROMANIAN CATERING SERVICIES SRL este la rândul ei deţinută de Alpha Rocas SA şi de Compania Nationala Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA.

Numele firmelor implicate nu spune mare lucru. Mai importante sunt numele celor care au pus afacerea pe roate şi care încearcă acum să dea marea lovitură. Este vorba despre cetăţeanul libanez Saadeh Hardan, cel care a ocupat funcţia de director general al Abela Rocas şi a rămas apoi în fruntea Alpha Rocas, şi de doi dintre directorii Aeroportului Henri Coandă: Gabriel Ţară şi Tudor Jidav.

Gabriel Ţară a fost director general al aeroportului încă din 1996. Dincolo de faptul că şi-a angajat întreaga familie la Otopeni, Gabriel Ţară a fost omul care a patronat şi a protejat ani de zile afacerea spaţiilor comerciale. Chiar dacă a fost schimbat din funcţia de director, Gabriel Ţară este în continuare unul dintre oamenii cu un cuvânt greu de spus la Otopeni. În prezent este director de strategie şi dezvoltare şi, ca urmare a serviciilor prestate de-a lungul anilor, a primit, în luna ianuarie 2010, un post în Consiliul de Administraţie al Alpha Rocas S.A.

Actualul director al aeroportului este Tudor Jidav, angajat iniţial ca şover, devenit peste noapte director general adjunct şi, deloc surprinzător, bun prieten cu Gabriel Ţară. Şi Tudor Jidav a avut grijă de propria familie, angajându-şi fiul şi nora la aeroport, pe funcţii bine plătite. Însă nepotismul este cea mai mică problemă a lui Jidav. Mult mai grav este faptul că directorul de la Otopeni a primit şefia Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti. Astfel, nu afacerile patronate de Ţară şi Jidav vor putea fi extinse şi pe aeroportul Băneasa. Asta dacă nu cumva, cei cu putere de decizie se vor apleca mai atent asupra afacerilor patronate de cei doi şi asupra prejudiciilor enorme aduse statului român.

Millenium Pro Design – profit din tată în fiu

Păienjănişul din spatele firmei
Licenţa pentru comercializarea de produse pe aeroportul Otopeni este de ani de zile una dintre afacerile intens disputate între polii de influenţă politică şi economică. Stau mărturie în acest sens scandalul EDF din 2002, deciziile miniştrilor de la Transporturi şi sumedenia de manevre făcute de cei care au reuşit să pună mâna pe comerţul duty-free şi duty-paid în aeroport.

Millenium Pro Design este din acest punct de vedere un caz paradoxal. Deşi nu are licenţă de duty-free pentru aeroport, este beneficiarul unui contract de închiriere care îi permite să deruleze afaceri în spaţiul destinat comerţului tax-free. Iar afacerile au prosperat. În doar trei ani, între 2005 şi 2008, firma şi-a dublat cifra de afaceri, ajungând de la 16,5 milioane RON la aproape 38 milioane RON. Aşadar nu este de mirare că cei care controlează Millenium Pro Design ard de nerăbdare să prelungească contractul cu aeroportul pentru încă 10 ani astfel încât să-şi poată rezolva problema cu licenţa şi să profite de dublarea spaţiilor comerciale disponibile pe Henri Coandă.

Cătălin Lăscuţ este numele cheie în afacerea Millenium Pro Design. Firma are trei acţionari persoane fizice (Cătălin Lăscuţ, Olteanu Ion, Roşca Emil) şi un asociat persoană juridică (Heinrig Impex SRL). Fiecare asociat are 25%, însă Lăscuţ conduce de facto întreaga afacere. Olteanu şi Roşca sunt doar executanţi, ei fiind administratorii numeroaselor firme din grupul condus de Lăscuţ. Cei trei se regăsesc în documentele oficiale ale unor societăţi cu afaceri dintre cele mai diverse, de la textile şi comerţ, până la auto, hoteluri, IT şi publicitate. Câteva din aceste firme sunt: Graftex Prodcom SRL, Art &Craft Design SRL, Graffitti-94 R.B.I. Prodcom SRL, Management & Advertising SRL, Roli Soft SRL, Nara Textil SRL, Millenium Pro Design SRL, Elibex Comserv SRL, Complex Alcor SA., Alliance Networks Grup SRL, Babel Communications SRL.

Cât despre Heinrig Impex SRL, aceasta a fost adusă ca acţionar minoritar pentru a da un plus de credibilitate, însă pachetul de acţiuni pe care îl deţine nu îi permite să ia nicio decizie. Heinrig Impex SRL este deţinută de Gebr. Heinemann SCS, care are 75%, de Henry Rismont şi de Silviu Preoteasa. Henry Rismont şi Preoteasa apar şi la Midocar, dealerul VW din Capitală, beneficiar pe vremea guvernării PSD, al unor contracte de zeci de milioane de euro cu Ministerul de Interne, SRI, SIE şi MApN.

Deşi discret, Cătălin Lăscuţ este cunoscut ca unul afacerist influent în domeniul duty-free. Astfel, Lăscuţ desfăşoară operaţiuni în magazinele de pe graniţă prin intermediul Arandi Com (deţinută de Tabacmesa SA, Spania), Santo Internaţional SRL (deţinută de off-shore-ul cipriot Aispa Ltd, care are acţiuni şi la alte firme ale lui Lăscuţ) şi, nu în ultimul rând, prin Millenium Pro Design.

Filierea Drăgoi dictează în afacerile cu statul
Cătălin Lăscuţ este fiul lui Pavel Lăscuţ, fostul şef al Direcţiei de Supraveghere şi Control din Direcţia Generală a Vămilor. Încă din 1998, când ocupa această funcţie, Pavel Lăscuţ trăgea sforile ca firma fiului său să primească licenţă de comercializare în regim duty-free pentru Otopeni. Demersurile au continuat şi după, până când, Millenium Pro Design a obţinut ceea ce a dorit.

Cel mai activ susţinător al lui Cătălin Lăscuţ este secretarul de stat de la Ministerul de Finanţe, Bogdan Alexandru Drăgoi. Cunoscut mai mult pentru aventurile sale cu maşini Ferrari şi pentru tumultoasa viaţă de noapte pe care o duce prin cluburile bucureştene, Bogdan este fiul nu mai puţin celebrului Dan Drăgoi, fost preşedinte al grupului de firme Balli, grup care a profitat din plin de privatizarea Sidex. Vămuirea finanţărilor aprobate la Minister este aşadar o afacere de familie. Tatăl supervizează şi face legăturile, în timp ce fiul execută şi semnează. Iar asta cu aprobarea şi acordul celor care îl ţin în funcţie pe Bogdan Drgăoi.

Printre binefăcătorii lui Cătălin Lăscuţ se mai numără însă şi sistemul extrem de extins de relaţii dezvoltat de-a lungul timpului pe axa Mitrea – Vanghelie – Drăgoi. Aşa cum se ştie, fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea a avut o preocupare deosebită pentru afacerile din zona aeroportului. Licenţa exclusivă pentru Fly Taxi, contractele obţinute de Compania Romprest Service SA şi de Romprest Security şi schimburile de terenuri care s-au lăsat cu dosare la DNA sunt doar câteva exemple în acest sens.

Problema spaţiilor comerciale din aeroport nu a scăpat vigilenţei lucrative a fostului ministru al transporturilor. Astfel, contractul cu cei care au primit spaţiile şi facilităţile oferite au fost făcute la îndrumarea expresă a lui Miron Mitrea pentru a cimenta o relaţie profitabilă pe termen lung. După ce afacerea Fly a căzut, extinderea aeroportului a reactivat subit tripleta Mitrea – Vanghelie – Drăgoi, care deja a început să tragă sfori pentru prelungirea contractului pe care îl are firma protejatului lor, Cătălin Lăscuţ.